Să cânte cavalul pe note de stele
cu numele scrise în ele;
să sune din bucium plecarea din zbucium
a lumii închise cu cheie
în minți cu zăbrele atee.

Din cârca luminii să plece toți spinii
arzând pălămida,
să iasă din fluturi omida,
să iasă din noi scobiri în noroi,

Adamii din oameni să n-ajungă goi.
Se scurg simfonii prin oamenii vii,
se mătură zgura
când cântă cu zumzet natura,
cu corul de îngeri aproape
el, omul, învață să umble pe ape.

Să cânte cavalul, vioara și naiul
pe note alese;
concertului vieții îi tremură graiul,
cu poarta deschisă așteaptă tot raiul
să intre alai de mirese.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website