Cuvintele ce n-au nimic a spune,
să tacă!
să nu se furișeze-n barcă;
în mijlocul furtunii s-ar îneca
și marea furioasă nu va tăcea.

Cuvintele ce nu spun rugăciuni,
să tacă!
fac doar bulbuci ca ploaia beată
în streașina mereu stricată,
se vând unor nebuni, pe rate,
umblă prin lume dezbrăcate.

Cuvintele ce n-aduc vindecare
nu au picioare,
și n-au nici glas mângăietor;
‘naintea și ‘napoi lor
e fum și ceață, snop de nor
și nu se face dimineață.

Cuvintele ce s-au supus
Cuvântului de început
aduc alai colindători,
putere și vindecători
și-ncepe omul să vorbească
în limbă nouă, îngerească.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website