Ne dăm tot mai mult ca prinși de război
Când luptele trec cu trupe prin noi,
Ne scriem pe steag “libertate”
Și nu dăm de zi de dreptate.

De-o parte și alta ne strigă răniții,
În igluri fac semne cu febră răciții,
Tranșee săpate în șanțuri se sfarmă,
Nesomnul adoarme pe patul de armă.

‘Naine dușmanul, în spate vrăjmașul
Se-nvârte în cercuri bezmetice ceasul,
O molimă pune pecete pe chinuri,
Seringa n-apucă să facă vaccinuri.

Oștenii, cu sacul poverii în spate
Nu trec pe sub sârme ghimpate;
Plângând, nu au drept să suspine,
Căci dau peste câmpuri de mine.

Pe mejda-ntre iarnă și mijloc de veri
O targă se ține de doi brancardieri,
Fâșii de la feșe atârnă pe jos…
Ce luptă nedreaptă și cât nefolos

Dar, gata cu plânsul, soldați sunteți voi?
Spălați-vă fața, ieșiți din noroi!
Viața în sine e toată o luptă
Nu stă biruință în inima ruptă.

Stindardul înfipt pe stânca iubirii
Aduce nădejde și-o dă dezrobirii.
El flutură falnic la crucea de lemn
Am crez în izbândă și nu mă mai tem.

Vin iarăși înapoi toți prinșii de război
Căci este un Pastor la turmele de oi,
Sunt îmbrăcați în alb și iată că sunt vii,
Din valea umbrei morții ei trec în veșnicii.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website