Ce-ai putea omule spune
Fără duh de rugăciune?
Poate vorbe multe goale
Cu tăceri strivite-n poale,
Poate cuvinte uscate
Rupte toate din păcate.

Ce rostiri ți-ar prinde viață
Fără zori în dimineață?
Cât ți-ar cântări gândirea?
Ce preț ar avea vorbirea?

Ce-ai luat cu împrumut
Din Cuvântul de-nceput?
Cum rostești fără să-nșele,
Vorbe-nchise ele-n ele?

Doar izvoarele din stâncă
Au rădăcină adâncă,
Au memorii scrise-n steag
Prin poruncă din toiag.

Adunate la un loc
Pun în inimi goale foc,
Chiar dacă tăceri le-au nins
Fac din ele rug aprins.

Ce poți omule a spune
Fără duh de rugăciune?
Fără Cuvânt de-nceput
Ești doar lut, și surd și mut.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website