Să ne silim a învăța tăcerea
Pecetea șapte e aproape ruptă,
Urmează, omenire, învierea,
Toți îngerii căzuți alunecă spre luptă.

Sunt gata șapte trâmbițe să sune,
Se iau cărbuni aprinși de pe altar,
Se-aude-un glas venit din rugăciune:
“De ce te zbați tu omule-n zadar”?

Ce cauți? Ce găseșt? Și ce-ai pierdut?
Câți treizeci de arginți ai dat la vânzător?
Vor fi pământ și cer de la-nceput;
E Dumnezeu deasupra tuturor.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website