Nu e nevoie de război să distrugi o țară;
ajunge să o văduvești de copii ei
trimițându-i în bejenie,
sărăcind-o de ce-i a ei,
vânzând-o pe felii
până la inima pădurii
și brazda plugului,
denigrând-o în vatra ei de cenușă,
ascunzându-i splendorile,
și blestemând-o cu numele tău blestemat,
vânzătorule corupt și îmbuibat;

Tu îi confiști istoria
și îi torsionezi geografia,
scoți din dicționare cuvântul “patrie”
și pe cele de “onoare, demnitate”
și “dreptate”
și le vinzi pe arginți în vreme ce minți.

Nu e nevoie de război să distrugi o țară;
ajunge să-i faci viața povară
și să o izgonești din ea însăși afară,
printre alte nații și neamuri
mințind-o că nu are geamuri,
ajunge să o văduvești,
în numele tău,
de vise și de gânduri
în vreme ce îi pironești ferestrele
în scânduri.

Să se facă lumină,
din lumină divină!
Să se curețe țara
de păduchi și de lindină
prin foc și tornadă de grindină!
apoi să o punem pe hartă
alături de patrii și țări,
vecină cu munți, cu dealuri,
câmpii și cu mări.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website