Aruncă ziua peste tot cu nopți
Când se dezbracă de întunecime
Grăunțele luceferilor copți
Se seamănă în brazde anonime.

Sub plugul răscolirilor de vise
Țărâna pare că îngenunchează
Respiră iar ferestrele deschise
În aerul prin care se botează.

În mărunțirea colților de grapă
Cu diademe de luciri solare
Cotiledonul sâmburilor crapă
Vărsând din nou grăunțe în hambare.

Nu am văzut doar îngeri la arat,
Era cu ei o gloată fără număr,
În rândul ei creștini s-au înrolat
Și poartă veșniciile pe umăr.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website