Ne naștem pe plan înclinat
Proptit într-un șanț de păcat;
Cât nu ne legăm cu ancore-n cer
Cădem împreună cu-aceia ce pier.

Ne naștem pe punți de suspine
În trenul căzut de pe șine,
Dar câți îndrăznesc să coboare
Și câți se pricep să repare?

Departe, o gară în ceață,
Așteaptă semnal de la viață;
Traversele lumii se sfarmă
Scrâșnind a semnal de alarmă.

Iar oameni de azi și oameni de ieri
Se strâng la un loc, pasageri,
În gări, ca un fel de garaje,
Legați mult prea strâns de bagaje.

“Ce duceți cu voi așa prețios”?
Se-aude o voce de sus până jos
Căci trenul oprit în triaje
Nu are vagon de bagaje.

Da! Unde lăsa-vom întreaga avere
Că furii și hoții pândesc la vedere?
Trezi-se-vor oare adamii din noi?
……………………………………………..
Adam și tu, Eva, de ce sunteți goi?

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website