Eu nu te-am turnat
din pământ uscat și crăpat,
zice Dumnezeu
omului livid
cu fața la zid,
care, rătăcit,
nici nu s-a gândit
cine l-a-ntocmit.

Eu am strâns în pumn,
din pământul bun,
miezul de-ncolțire
în care-am suflat
să fac omenire
nu un chip turnat.

Dar, omule, tu,
între da și nu
te-ai tot răzvrătit
și te-ai zvârcolit
în groapa din tină
neprimind lumină.

De dragul Meu nume
am dat pentru lume
singurul Meu Fiu
prin care să fiu
singurul “vost” Tată,
acela ce iartă
viața-vă deșartă,
de drag de copii
pentru veșnicii.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website