De ce-i închisă inima în piept,
când inima făcută e să zboare?
pare sentință dată pe nedrept
și pare condamnare la-nchisoare.

Și totuși nu zăbrelele o țin
și nu zăvoarele o-ncătușează;
ea pune steag în omul peregrin
când sângele în inimi se botează.

Ea numără-n cadența veșniciei,
pe podul arcuit de curcubeu,
nuntași veniți la cortul părtășiei
cel ancorat la mal de Dumnezeu.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website