Copilărie unde te-am pus,
În care timpuri mi te-ai ascuns?
Copilărie unde-ai plecat
Pe mine, pruncul, cui m-ai lăsat?

Unde ți-e visul neterminat?
Mi-e dor de somnul cu tine-n pat.
Se poate oare să fi trecut
Pe lângă mine când am crescut?

Cu cine oare te-mperechezi
În ceas de taină din preamezi?
Când vine seara cum te topești
Curgându-ți anii printre povești?

Mi-e dor de tine ca de condor,
Oasele coapte, toate mă dor;
Îmi fac prezența cu alt accent,
Mă strig pe nume și sunt absent.

Vino, copilă, copilărie
La rugăciunea de mărturie;
Cheamă și îngeri la părtășie
Că nici o vreme nu e târzie.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website