PAGINI

Categorii

Încarcerat în gândul mântuirii
Nimic nu mă dezleagă de Hristos,
Obezi de plumb pe scările iubirii
Oricât mă trag nu mă vor pune jos.

Mă dor arterele de necredință,
Aortele ce dau să sângereze,
Nu mai există viață în ființă,
În mijloc de lumini se înnoptează.

De ce nu ne-agățăm de Dumnezeu,
De crucea răstignirii lui Isus?
Strig din rărunchii și nu m-aud nici eu,
Ecourile, Doamne, ne-au apus.

Și totuși “mă rămân” încarcerat;
Voiesc a scormoni după ecou,
Strigă Hristosul meu crucificat:
“Tu, omenire, naște-te din nou”!

Așa vom scutura încarcerarea
Din chingile păcatului lumesc
Până atunci ne mistuie-ncercarea
Cu foc din cer în trupul omenesc.

Nici un comentariu existent inca.