Doamne, ne înveți drum de nemurire
Rânduind săgeți în arc de iubire;
În lut frământat dintru început
Doamne, ai suflat și noi ne-am născut.

Ne-ai supus pământul în lung și în lat
Ne-ai deprins cu gândul că ești Împărat;
În răcoarea zilei ne chemai pe nume
Ne hrănea cuvântul ce-aveai a ni-l spune.

Am avut poruncă doar de ascultare,
În prezența Ta era desfătare;
Poarta la Eden trebuia păzită
Nu cumva în inimi să intre ispită.

Ce nesăbuință, Doamne, ne-a atins
N-am stat în credință, peste noi a nins;
Am pierdut Edenul, pierdeam veșnicia
Dacă pentru noi nu murea Mesia

Răstignit pe cruce, El în locul meu,
Isus ne aduce iar la Dumnezeu;
În cartea vieții numele ni-l scrie
Și ne dă să bem iar din apa vie.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website