Te scoală livadă lividă și vezi
Că visele tale cu fructe sunt verzi;
De ce te strecori furiș, peste noapte,
Să furi din cireș cireșele coapte?

Apoi ți le pui ștrengar în urechi
Și zici că-s podoabele tale mai vechi
Primite în dar la balul din vară
Prin fluturi muiați în zborul de seară.

Livadă, fă-ți rondul plimbării de zi,
Învață-l pe om în om a trăi
Și nu-l mai trimite pădurii să-i fure
Copacii-nsemnați cu fier de secure.

Lividă livadă, cu buza necoaptă,
Albinele-nvață să zboare în șoaptă,
Le lasă sărutul de miere să-ți dea
Pe ochi și pe buze și inima ta.

Apoi vor pleca pe drum de drumeți
Tăindu-și felii din norii răzleți
Când vin să se tundă, cu foarfeci, la stână,
Apoi să se țeasă în valuri de lână.

Livadă, te las să stai în grădină
Îți sunt un vecin și-mi ești o vecină;
Vorbim mai spre vară, mai mult și mai des,
Promit să te caut când vin la cules.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website