Nu-i cu putință s-alergați desculți
pe jar încins
crezând că dacă sunteți mulți
jarul e stins.

Ce amăgiri ne leagă inimile strânse,
laolaltă,
de bogății silite a fi plânse
din ochi de piatră?

La capete de drumuri răsturnate
nu faceți porți,
ca nu cumva, prin albii inundate,
să curgă morți.

Se nasc: pământul nou și ceruri noi
iar, din Cuvânt,
se-mbracă-n haine albe oameni goi,
prin Duhul Sfânt.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website