Pe tabla de șah a lumii,
la prima mutare a nebunului
regele a căzut
și toate cele din jur
nu mai erau de niciun folos;

Nici turnurile, nici caii,
nici ofițerii, nici ostașii,
și nicio regină nu vine
o, rege căzut,
să stea lângă tine.

Nici măcar pătatele pătrate
în alb și negru
ale lumii în negru
și lumii în alb.

Aici jocul s-ar fi terminat,
dar lume, tu,
nu stai într-un loc
și nu ești un joc.

Cum cad regii tăi?
și câți nebuni dărâmă turnuri?
și câți ofițeri mai ai
încălecați pe caii albi?
și câți din soldații la oaste înscriși
mai ai pe afiș?

Și unde ți-e lume regina?
că uite, se-apropie cina,
se-apropie ziua de noapte
când jocuri de-a viața, inapte,
îți sunt confiscate,
apoi sfâșiate
în față la uși descuiate.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website