“A cui e crucea, Doamne, ce o porți în spate,
Așa de grea și-mpovărată de păcate?”
El s-a oprit, când întrebam, în fața mea:
“Aceasta, fiule, e crucea ta.

Și crucea lumii-ntregi, a omenirii,
Ce-o port către Golgota răstignirii,
Da, Eu o port ca tu să nu o porți,
Și ca să fac din ea în ceruri porți.”

De ce când ne răspunde noi nu ne prăbușim?
De ce, iubiți de El, noi nu știm să iubim?
De ce nu ne plecăm la poala crucii Lui?
Te-ntreabă Dumnezeu… și nu știi ce să-I spui.

Și nu știi să vorbești, așa, ca omul mut
Până când vindecare se toarnă-n om de lut
Și nu știm să iubim cu foc aprins din rug
Până ce nu luăm, cu El, același jug.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website