PAGINI

Categorii

Ce bucurie ară gândul meu:
“Suntem contemporani cu Dumnezeu”
Și în această sfântă arătură
Nu-i loc pentru semințele din ură.

Nu-i loc de deznădejdi și întristări,
E loc destul pentru umblat pe mări,
E loc în arca de la Ararat
Ce încă ușa nu și-a încuiat.

E loc lângă izvorul stors din stâncă,
Lângă sărac când coaja și-o mănâncă,
Lângă bolnav când i se dă putere,
Și lângă orb când i se dă vedere.

E loc lângă schilod, lângă orfan,
E loc și timp să fii samaritean,
Lângă sărmanul neajuns la foc
E loc destul și mai rămâne loc.

E loc destul lângă un rug aprins,
E timp să biruiască cel învins;
Prin Cel ce i-a făcut biruitori,
E timpul de a fi nemuritori.

E loc la înmulțirile de pâine,
E loc în ieri, în astăzi și în mâine;
Mai este loc în barca de credință
Când trece prin strâmtori de suferință.

Mai este loc pentru-ntâlniri cu Domnul,
Atâta timp cât nu ne prinde somnul;
Să n-adormim cumva pe paie ude
Când trâmbița-nvierii se aude.

Nici un comentariu existent inca.