Desfaceți lanțurile răutății
Ce înfășoară inima cetății,
Cetății care dăinuie în noi,
La început de an fiți oameni noi.

Desfaceți lanțurile de mândrie
Când lăcrimează soarele-n chindie,
Vă-ncingeți brâul vieții cu smerire
Să vă cuprindă lanțul de iubire.

Desfaceți lanțul nopții de orbire!
Destrăbălarea nu e fericire,
Curg ape însetate în zadar
Oceanele se umplu cu amar.

Desfaceți lanțurile agoniei!
Faceți din Domnul imnul bucuriei!
Căci viața nu-i o zbatere-n noroi
Când Duhul Sfânt se odihnește-n noi.

Desfaceți lanțurile rătăcirii,
Îngenuncheați în fața nemuririi,
Chiar dacă-adesea trecem prin pustiu
Să nu uitați: Isus Hristos e viu.

Legați în lanț încorsetarea-n lanțuri,
Nu vă târâți viețile prin șanțuri,
Oricât ar fi urcușul lung și greu
Deasupra noastră este Dumnezeu.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website