Pământul țării mele găurit
De-atâtea lacrimi care s-au topit
Ai învățat a plânge cu sudoare
Durerea neamului care te doare.

Pământul țării mele, împietrit,
De nu m-ai fi născut și nu te-aș fi iubit
Călătoream cu steaua căzătoare
Și nu eram decât străfulgerare.

Dar am ales să nu fiu nemuritor
Pământul meu cu sânul roditor
Și vreau să știi că după Dumnezeu
Ești și iubita și iubitul meu.

Pământul țării mele, legendar,
Ți-au așezat țărâna pe cântar
Mai vor să mi te vândă pe arginți
Niște ciraci ce și-au ieșit din minți.

Pământul meu cu aer în plămâni
Dezbracă-i de mândrie pe păgâni
Pentru acei ce nu te-au plâns vreodată
Poarta uitării las-o descuiată.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website