Nu suntem pregătiți să fim o țară
de aceea ne dăm mereu restanțele
pe la colțuri, cu cămășile scoase,
pe mese de umbre cu carii în oase.

Cu ghiozdanul burdușit cu fițuici,
copiem neputința
și o dăm pe sub masă
de la o generație la alta
până când obosim
că nu știm s-o citim.

Nu suntem prezenți
la propria noastră prezență
și întotdeauna absența
motivează următoarea absență.

Cu ce fel de cerneală vom scrie istoria?
în călimară sângele-i aproape uscat
și totuși, din inima ei, gloria
Colindă cu îngeri la geam înghețat.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website