Toți ne-am ascuns, nu doar Adam
Când Domnul ne-a chemat să ne vorbească
Și am aflat ce mici și cât de goi eram,
Nedemni de mila Lui, dumnezeiască.

Noi toți am râs de arca din pustie
Când Noe se silea să ne salveze,
Dar Domnul a ales să ne învie
La crucea ce-o purta pe metereze.

Cu toți am pus o piatră de mândrie
În turnul prăbușirii, Babilon,
Și-am cârcotit în drumul prin pustie
Și-atunci când El vorbea de la amvon.

Toți l-am vândut pe fratele mai mic
La egipteni și la madianiți,
Iară atunci când n-am avut nimic
De fratele vândut am fost hrăniți.

Toți am fi ars în focul din Sodoma
Dacă priveam pietrificați ‘napoi,
Ne-ar urmări până și-acum fantoma
De nu era și Dumnezeu cu noi.

Toți am trecut prin despicări de ape
După un stâlp de nor și după stâlp de foc,
Vrea Domnul pe-nsetați să îi adape,
Dar ei n-au timp de Domnul și nici loc.

Toți L-am vândut pe Domnu’-n Ghețimani,
Iar eu am fost întâiul vânzător,
Căci toți am fost mai iubitori de bani
Și toți ne-am lepădat de Salvator.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website