Pe ultima patrulă, în rondul ei de noapte
O fulguie zăpada din cerurile coapte;
Mi se trezește visul și iese din bârlog,
Îmi pun deoparte scrisul și-ngenunhiat mă rog.

Se face că-și descuie pământul gropi săpate
Și trupuri de țărână în slavă-s îmbrăcate;
Lumină ireală cuprinde primii zori
Când Împăratul lumii a coborât pe nori.

Patrula, amuțită, aproape-a înlemnit,
Mai poate să rostească: “Hristos a revenit!”
Da, a venit cu îngeri și oastea Lui cerească
În haina nepătată Mireasa să-Și răpească.

Semnalul învierii s-a trâmbițat la toți
Doar cei ce n-au dormit au înviat din morți;
Luându-și haina albă, s-au înălțat la cer,
În urmă, restul lumii și adormiții, pier.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website