Când toată lumea, Doamne, e bolnavă
Îndură-Te, Tată, de lumea întreagă,
Privește la omul de lut și țărână,
Apleacă-Te, Doamne, și ține-l de mână.

Nu merită, știu, niciunul iertare
Dar, numai Tu, Doamne, mai ai îndurare.
Întoarce-Te iarăși, Părinte, spre noi
Că prea suntem singuri și prea suntem goi.

Culcându-ne-n oase uscate, de morți,
Cămașa Ta, iarăși, o tragem la sorți.
Când îngerii plâng și îngerii tac
Mai iartă-i pe oameni, că nu știu ce fac.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website