De ce am tremura în prag de vară
Că nu avem ninsoare în cămară?
Și pentru ce să zgribulim în noapte
Când cerul este plin de stele coapte?

Ce clopote cu doagele tocite
Trezesc în munți ecouri adormite?
Și care poduri rupte și oloage
Coboară în prăpăstii să se roage?

Corabia cu ancore de fier
Va naviga între pământ și cer;
Cârmaciul face semne că e voie
Să îmbarcăm; sunt vremile lui Noe.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website