E-atât de frig în oase
încât e musai să aprindem focul,
din cuvinte, ca pe vremuri,
frecându-le unele de altele
până când sănii oprite la intersecții,
își dezgheață tălpile
ca omul degerat, picioarele.

Atunci, din izvorul de sânge cald,
se va apleca să bea
și inima, care, nu are vreme
să se oprească la răscruce,
ca nu cumva să nu știe
în care parte să o apuce.

În primăvară, la intersecții de oase,
se vor planta semafoare, pe verde,
și treceri de pietoni,
dinspre pământul din noi
și poarta deschisă a cerului.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website