Umblăm pe o rană aproape deschisă
În trupul bolnav al patriei mele
Cad tone de ierni pe aripi de vise
În cer credincioșii îndoaie zăbrele.

Se spun rugăciuni cu vorbe de sânge
Rostite de inimi în porți ferecate,
Un ochi încă vede când celălalt plânge
Isus, de pe cruce, mai șterge păcate.

O! Lume bolnavă de boală lumească,
Deschide poiata cu boi și cu vaci,
În grajd, Împăratul veni să se nască
Apoi să te ierte când nu știi ce faci.

Mă rog cu poporul să nu râmân mut,
Hristos se așează în taina din cină;
Mi-am strâns tot bagajul, sunt gata, mă mut
În cer, că Isus e-aproape să vină.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website