PAGINI

Categorii

De o vreme încoace
cuptorul verilor nu-și mai coace
fructele
și vântului i-au căzut aripile
cum le-ar cădea nopților, visele.

Zăpezile și-au vândut
săniile din fulgi
iar nopțile sunt nesfârșit de lungi
și par învelite în dungi,
ca deținuții,
închiși în istorii cu mamuții.

Visele așteaptă la rând,
în sala de nașteri,
ziua de ieri,
că ziua de mâine
ajunge poimâne.

Vântul umbrelor
scutură fructele verzi
din care pământul să pască cirerzi,
iar brumele să-și schimbe numele.

De o vreme încoace
nu mai este vreme
să fie devreme,
să fie târziu…
și totuși, ființă de om,
nu te teme:
Eu încă-ți mai scriu.

Nici un comentariu existent inca.