A fost odată ieri
și a trecut,
va fi un timp și mâine,
nedesfăcut.

Sau poate nu vor fi
osii pe care
mai stă ziua de mâine
în picioare.

Tânjind, ne rătăcim
din timp în timpi,
târându-ne pe brânci
sub gard de ghimpi.

S-a rupt încorsetarea
de vremi și vremuri;
tu, omule de lut,
de ce mai tremuri?

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website