Dacă am trăi în pădure
am semăna tot mai mult cu ea:
– am fi statornici locului,
– ancore ne-ar fi rădăcinile
iar acoperiș, cerul,
– am înfrunzi de drag de primăvară
și ne-am desfrunzi pictând
toamna în pasteluri;
– pijamaua omătului ar atârna
la capătul patului
pentru că am visa despre pace.

Dacă am trăi printre păsări
am deprinde zborul
ca o plimbare pe aripile vântului,
înălțimile ca biruință
și hrana din mâinile lui Dumnezeu.

Dar noi trăim printre oameni
și de aceea
– dăinuim mai puțin decât pădurile,
– nu avem timp să învățăm zborul
cu propriile noastre aripi
și, până la urmă,
alegem să ne mutăm în țărână.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website