Noi nu putem, din pricina rușinii,
Privirile în sus a ridica
Fiindcă-am cules din lăstărișuri, spinii,
Făcând coroană pentru fruntea Ta.

Nu meritam păcatul a ni-l șterge
Când noi ne-am răzvrătit și Te-am străpuns,
N-am vrut pe-același drum cu Tine-a merge
Și-atunci când ne-ai chemat noi ne-am ascuns.

Și încă ne ascundem în țărână
Și încă rătăcim debusolați
Dar mâna Ta ne ține strâns de mână,
Ne spui că noi cu Tine suntem frați.

Atuncea, Doamne, rușinați ne strângem
În adăpostul Tău de îndurare;
Ne cureți lacrima cu care plângem
Să stăm la înviere în picioare.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website