Ce rost au trupurile asudate
Când inimile-n ele sunt sudate?
Și ce transportă sângele prin corp
Când omul fără Dumnezeu e mort?

La ce-s buni anii adunați în spate
Când inima e plină cu păcate?
Ce câștigăm după o viață-ntreagă
Când ramura nădejdii e beteagă?

Ce sens au pașii-mprăștiați pe jos
Cât nu-l ajung din urmă pe Hristos?
Pe care scară-n cer mai poți să sui
Când nu ai reazămul pe crucea Lui?

Ce rost, ce rosturi mai rămân în urmă
Pentru acela rătăcit de turmă?
Dar văd un Fiu de om pășind pe ape
Cu mâinile-I întinse să ne scape.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website