PAGINI

Categorii

Pădure cu inimi de lemn,
către cine, răcită, faci semn,
chircită-n oftat de suspine,
să tragă-nveliș peste tine?

Aude suspinele tale
doar valu-nspumat de la mare;
te cheamă, dar oare tu poți
cu vâslele tale să-noți?

Au vrut să te-copere ploi
când tu mai cântai din cimpoi
dar corul de păsări s-a dus
sau poate că doar a apus.

Sau, poate, aude zăpada
ce pare că-și “lustruie” spada
să spintece cerul de puf
golindu-i omăt din burduf.

Dar, poate și vântul aude
ascuns printre crengile-ți nude
și-n nopțile lungi și tăioase
mantauă de neguri îți coase.

Ori, poate, pădure,-aud eu
Când focu-mi se-aprinde cu greu;
Noi doi ne-nvoim, într-un joc,
Să-mi fii înveliș peste foc.

Nici un comentariu existent inca.