Toți spinii din coroana lui Hristos
nu au fost spini, erau păcate,
al meu și-al tău
și-a lumii toate.

Crucea pe care a purtat-o El
n-a fost de lemn;
era în ea trădarea mea, trădarea ta,
și eu și tu am fost la fel:
tâlhar nedemn.

Și biciul care L-a lovit
nu a fost bici,
ci gândul nemărturisit
al celor mari și-al celor mici,
când am hulit.

Piroanele ce L-au străpuns
nu au fost cuie;
au fost cuvântul de răspuns
al Celui care S-a supus
și care S-a lăsat răpus
ca cerul sfânt să se descuie.

Nici sulița ce s-a înfipt
în coasta Lui când a murit
nu-i lance de soldat roman,
e tot păcatul care-l am
eu, păcătosul scos din ham,
cu care, Doamne, Te-am rănit.

Mormântul Lui nu e mormânt
unde se piere;
e cel mai trainic legământ
al lui Hristos, pe-acest pământ:
că-L vom vedea la înviere.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website