Marea și lacrimile sunt surori:
au ca mamă sarea
iar ca tată lutul
și adâncul lor e un căuș cu taine.

Pe valurile lor navighează
vapoare de oameni
și vapoare de gânduri,
iar la margini se învecinează
cu mine, om trecător
și cu tine, urmă pe nisip trecătoare.

Pe puntea dintre lacrimă și mare
înoată pescăruși albi
cu aripile întinse
între răsăritul de soare
și luna plină.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website