Căruța de lemn, costelivă,
Sătulă de fân obosit
Își plânge busola-n derivă
Postind lângă grâu necosit.

În capătul scării, spre cer,
Stau îngeri cu arma de pază,
Din trâmbiță sună un alb grănicer…
Dar lumea în somn vegetează.

Ecoul din trâmbiță, iată,
Rostește mereu și mereu:
“Va fi în curând judecată”…
Pe numele tău și numele meu.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website