Atâta vreme cât aripile
nu se întorc acasă,
unde să călătorească zborul?
Poate pe zimții aerului
care le-ar frânge,
pe ele și dorul.

Poate pe înălțimea care,
la sunet de goarnă, se răstoarnă
sub tăcere,
sau, poate până la întâlnirea
cu despărțirile orfane.

Și cine dă seamă căderilor?
Poate zăpezile rămase neopărite
și lacrimile lor încremenite.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website