Mai am întrebări ce încă mă dor:
“De ce țara mea e patria lor?
De ce a munci devine un chin?
Puținii iau mult, cei mulți iau puțin.

De ce adevărul se-ascunde sub măști?
De ce inocența se-nhaită cu găști?
De ce puritatea se schimbă pe ură?
De ce peste crini se macină zgură?

În care dreptate balanța e oarbă?
De ce talpa goală nu calcă pe iarbă?
În câte pahare se toarnă oceanul,
Comoara pierdută să-și capete banul?

Când stele polare se-aprind din furtună,
Cum, tivuri de soare, cos rochii de lună?
Pe drumul de paie din calea lactee,
Cum umblă desculți și lacăt și cheie?”

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website