Tânjesc cuvintele să se mărite
Cu hrana miezului crescut în pite,
Se-mbracă-n straiele de gânduri pure
Țesute în colindul din pădure.

Se duc cuvintele la întâlniri
Cu candele aprinse în priviri;
Uleiul lacrimilor le ajunge
În inimi zidurile a străpunge.

Cuvintele ferite de ispite
Desfac în temniți lanțuri ruginite
Și scot nădejdea viselor afară
Să are-n aripi drumul de vioară.

Cuvântul care-a fost la început
Cuvinte hrănitoare a născut,
Le-a arcuit în cerc de curcubeu
Sprea-L lăuda pe bunul Dumnezeu.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website