Să nu dai înapoi pe drum de mers ‘nainte,
În ziceri de nimic nu irosi cuvinte
Iar gândul care pleacă întoarce-l înapoi
Înverșunat când dă să meargă la război.

Când lumea se prăvale pe scări fără fuștei
Pune și tu un umăr la ridicarea ei;
Cu valuri de furtună atuncea când se sapă
Cu boabele de lacrimi să umpli gropi de apă.

Când lanțuri de-ntuneric o lume înconjoară
Ferestrelor din cer coboară-le o scară,
Genunchii îndoiți învețe stăruința,
Credința să inunde întreagă-ne ființa!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website