Credința are trup.
Prin ochii ei Îl vedem pe Hristos,
Cu urechile Îi auzim învățăturile,
Îi rostim rugăciunile cu buzele.

Cu mâinile Îi atingem minunile,
Cu picioarele Îi străbatem cărările,
Iar cu mintea înțelegem
Că El este Cel ce este.

Credința are trup:
Are inimă care bate
Și în care se strâng cuvintele Lui
Și niciodată nu se împietrește,
Care nu se poate împărți
Dar I se dăruiește Lui
În fiecare zi.

Are bărbie plecată în smerenie
Și piept îmbrăcat cu propria-i platoșă,
Are privirea curată
Și haina ei albă, spălată.

Credința se logodește
Cu Cel ce-o iubește,
Cu Cel ce-o hrănește
Cu pâine din cer
Și o adapă cu apa cea vie,
E cea ce Îl așteaptă să “vie.”

Și ce mare har:
Prin trup de credință
Curg lacrimi egale
Cu-a Lui suferință.

Da, credința are trup.
Prin el curge sângele sfânt
A Celui întrupat
Din cer, pe pământ,
A Celui ce-n noi a-nviat.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website