Dac-ai ști că poate mâine
Pașii tăi se vor opri
Cu câte lacrimi pe pâine
Pe săraci tu i-ai hrăni?

Câte drumuri dezlegate
Ai întoarce din deșert,
Câtor inimi neiertate
Le-ai rosti: “Acum vă iert?”

Oare ai avea putere
Să te-mbraci cu rugăciuni
Și cu slujba de-nviere
Ai tânji să te cununi?

Ce averi strălucitoare
Ai mai vrea a rândui,
Cheile de la zăvoare
La ce ar mai folosi?

Viața noastră e un pod
Către viața fără moarte;
Dezlegăm ultimul nod
Apoi mergem mai departe.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website