În vremi de-ncercare,
prin noi, fiecare,
trec urme de care
umplute cu sare
spre-adâncuri cu lacrimi amare.

Prin porți descuiate,
pe trepte stricate,
cu spaime în spate
și îmiedicate
trec gânduri de viață și moarte.

Când trâmbița sună
nimicul se-adună,
nimic să ne spună,
doar roade cu buze de lună
o lume aproape nebună.

Porunci de oprire
deschid cimitire;
se face sfințire:
fecioare curate ‘L-așteaptă pe Mire
s-aducă inel de iubire.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website