Luptăm cu-n vrăjmaș nevăzut
Ce-atacă în noi și afară
Rămâne pământul tăcut
Și moartea, perfid, ne-mpresoară.

Motoarele lumii opresc
În portul golirii de sine
Plămânii din ele tușesc
Spre inima prinsă-n suspine.

Se trage semnal de alarmă
Cu frânghii legate de cer,
Un înger ce suflă în goarnă
Trezește pământul de fier

O-ntreagă planetă-i bolnavă,
Dar cine să-i vină la pat?
Groparii se-mpiedică-n targă
Dar cântă: “Hristos a-nviat!”

O! Cât adevăr ne pătrunde!
Ce leac ne aduce tăcerea!
Vrăjmașul învins se ascunde
Tăceți, că vorbește-nvierea!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website