PAGINI

Categorii

Nu-mi mai încap poemele toate
În pașii din rondul de noapte;
Oricât patrulează și-ar mărșălui
Semințele lumii nu crapă de zi.

Nu sunt veghetori la strâmtori,
E ceață în fum și ceață în nori,
Fecioare desculțe și goale
Trag norii cu ploaie de poale.

Pe zidul culcat la pământ
Trec umbre de vânt, fluturând
O zdreanță în loc de stindard
Și-l sfâșie spinii din gard.

Nu sunt santinele la post,
Trec anii cum nici n-ar fi fost;
Dau iama prin porți ruginite
Păcate cu saci de ispite.

Și nu este nimeni să-ncuie
Poteca bătută în cuie;
Cu mâinile prinse-n piroane
Rămas-ai Tu, singur, o, Doamne.

De ce oare toți am uitat
Că Domnu’ Hristos a-nviat?
El face, da, rondul de noapte
Să pună Lumină în tot și în toate.

Apoi, va striga deșteptare
Cu trâmbița din cingătoare;
E vremea, Tu, Doamne, să-i numeri
Pe cei ce-Ți duc crucea pe umeri.

Nici un comentariu existent inca.