Scriu scrisoare lumii,
Poate că-mi răspunde
Când noapea furtunii
Încă o ascunde:

“Unde ai umblat
Așa dezbrăcată?
Cine te-a furat
Și de ce ești beată?

Știi că ești bolnavă
Și-ai căzul la pat,
Te-ai vândut ca sclavă,
Te-ai destrăbălat.

Acum, când bolești
Și nu-ți găsești leac
Oare ce gândești
Când îngerii tac?

Dar vorbește cerul
Într-un singur fel:
Aduce doar Mielul
Vindecări cu El.

Lume speriată,
Cobori de pe targă!
Domnul Se arată
Păcatul să-ți șteargă..

Patul suferinței
Dezbracă-l de spini
Pe drumul credinței
Sa meargă creștini.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website