Trebuia să fi rămas în picioare
Când cămătarii te-au scos la vânzare,
Dar ai ales să te apleci a fi punte,
Să coși prăpăstii în coaste de munte.

Nu trebuia să răcești ca o piatră
Când gheața bătea la tine în poartă,
Dar tu ai ales să te dezbraci
Și hainele să le dai la săraci.

Nu trebuia să te ridici de la masă
Și nici să zăvorăști intrarea în casă,
Dar ai ales să culegi firmiturile
Și mireasa să-ți fie pădurile.

Erai în drept să-ți împrăștii mânia
Când hoți și tâlhari furau bogăția,
Dar tu ai ales să n-aduci blestemul
Copiii să n-audă, plângând, recviemul.

Și nu trebuia să te duci la război,
Captivă-n arcan te-au smuls de la noi,
Dar, patria mea, ca tine, și eu,
Ne așezăm în palmele lui Dumnezeu.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website