Un bărbat, cu mulți copii,
a cerut vieții partea lui de moștenire
și prmind-o a risipit-o
în lumea largă
și în lumea amăgirilor deșarte.

Abandonându-și pruncii
și casa și viața,
a ales plăcerile de-o clipă
și risipa din risipă
până când, în valurile sorții,
a împărțit deznădejdea cu morții.

Dar, pe copii lui,
i-a crescut Dumnezeu
hrănindu-i din belșug
din cuvântul Său,
potolindu-le setea cu apa Lui vie,
vindecându-i de drum de părinte-n pustie.

S-a-ntors bărbatul-tată, rușinat,
pe urma lacrimii de pocăință
acolo unde, cândva, avuse locuință.

Nici nu îndrăznea să se uite
în ochii copiilor,
îi erau ochii goi;
când ei, și-au primit tatăl risipitor
în inima lor, înapoi.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website