Eu, cel ce am uitat că uit,
Întreb: “de ce-ai uitat de mine?”
Pun întrebări printre suspine
Dar nu mai stau să Te ascult.

Eu, cel ce am vorbit prea mult,
N-am ascultat când Tu vorbeai,
Mereu grăbit când apăreai
Eram doar bulgăr de tumult.

Eu, cel ce am crezut că-s eu,
Nu coboram pe scări smerite,
Mă-nfășuram printre ispite
Și nu eram din Dumnezeu.

O, Doamne, rupe-ncătușarea
De peste inima-mi de piatră!
Căci mă căiesc, Te rog, mă iartă,
Dă-mi în Hristos eliberarea!

De nu Te aplecai spre noi
Cu-mbrățișări de răstignit
Am fi căzut, am fi murit
Și-am fi rămas orfani și goi.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website