A transpirat pământul de boală de-ntuneric,
Plouă cu stropi de smoală din fulgerul coleric
Când paralele rupte îl bântuie cu friguri
La capete de lume dau să se rupă diguri.

Ce febră în delir clocește-n termometre,
După furtuni de gheață pornesc furtuni de pietre;
Se sparg meridiane din creștet înspre pol,
Pământul, speriat, s-a ghemuit sub țol.

Și muntele și dealul alunecă în mare,
Din adâncimi, izvoare, cer leac de vindecare;
Va potoli furtuna Hristos, când o să vină,
Că vindecarea lumii se face cu lumină.

Ca Lazăr, din mormânt ieșim de sub țărână
Și vom umbla pe ape ținându-ne de mână;
A transpirat pământul, dar bolile s-au dus,
Ni s-au făcut transfuzii de sânge din Isus;

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website